Vară. Dimineaţă târzie. Aşternutul îi pare îmbietor, ca şi când nu ar vrea să o mai lase să scape din mrejele sale albe impecabile. Se simte dependentă de fiecare colţ al cearcefului ei şifonat. Visele din timpul nopţii încă îi mai umblă halucinant prin mintea ameţită. Soarele o atinge molcom cu fiecare rază pe care şi-o trimite prin fereastra deja deschisă. Deşi târziu, şi senin afară, nu se poate lăsa înduplecată să iasă din casă. Rămâne întinsă în patul imens din mijlocul camerei, îşi pune căştile în urechi şi porneşte IPod-ul. Începe melodia pe care o ascultase înainte de a adormi.(cineva îi oprise IPod-ul, după ce adormise). Se întinde relaxată in pat, cu placiditatea-şi ieşită din comun, aşteptând ca imaginile pavate cu farmec şi multă culoare din visul de mai devreme să i se perinde prin faţa ochilor întredeschişi - şi preferă să îşi ascundă gândurile sordide într-un colţ al subconştientului său.
O umbră se apropie de uşa larg deschisă. În vârful picioarelor intră, aşează tava cu micul dejun pe noptieră, şi o sărută uşor pe obrazul atins de o rază fierbinte. Pe buzele ei apare un zâmbet firav, motivat de o plăcere.
O dimineaţă tipică, ce se transformă încetul cu încetul în ceva special, scopul ei fiind să îi trimită pe amândoi în lumea lor basmică, ruptă de realitatea asta cinică.
Târziu, după o zi de leneveală, cina este pregătită până în cel mai mic detaliu, la masa din separeul restaurantului lor preferat, în care se văzuseră pentru prima dată, şi unde au continuat să se vadă şi mai târziu. Toată această atmosferă romantică prevesteşte o noapte albă plină de poveşti la fel de romantice, născocite din lumea fantastică a doi copii deveniţi cu timpul maturi, însă care nu încetează să aibă suflete colorate de adolescenţi.