Am obosit sa fiu buna. Toata lumea sa se bazeze pe mine, sa imi ceara favoruri, si eu sa ii ajut, ca doar sunt buna. Iar pe urma sa ma trezesc ca tot eu sunt aia de vina. Gata frate. Nu mai sunt eu cea veche. Gata. S-a incheiat cu clipele cand faceam tot ce imi statea in puteri sa va fie bine. Cand voi in timpul ala stateati si frecati menta zicandu-va " Lasa, ca e Anis" Uite ca s-a dus Anis. Nu v-a mai exista. Cum nu a existat nici pana acum prea mult, dar ma rog.
Asa se intampla mereu. M-am consolat cu ideea, si tocmai de aceea m-am hotarat sa fac o schimbare. But why do I still care??? Pentru ca urasc faptul ca nu ma pot schimba atat de brusc pe cat mi-as dori, si trebuie sa ma distrug cu fiecare minut care trece si eu nu am puterea sa fac nimic. Insa de toate astea va avea grija Cineva acolo sus. Si daca te gandesti ca iti este adresat, aminteste-ti ca nu-mi esti atat de important.
Oare cat timp ar trebui sa ne ia pentru a descoperi cele doua fetze ale oamenilor din jurul nostru? Si oare am putea sa ajungem in stadiul in care sa fim pe plac ambelor fetze ale aceluiasi trup? Doua masti perfect antagoniste... Cum oare se poate schimba o persoana atat de mult incat astazi sa o simti calda si dornica de afectiune, iar maine sa treaca rece pe langa tine, cu o privire pierduta pe chip? Ciudat feelingul asta. Sa te simti doua persoane diferite in functe de zi, de felul in care comportamentul celorlalti te face sa te cataloghezi...
Sunt eu oare alt om in fiecare zi , sau cei din jur au innebunit? Cum frate astazi sa imbratisezi o persoana si maine sa treci nepasator pe langa ea, ca si cand ai privi prin ea, vazand doar un contur infim?
Ne transformam in persoane inexistente, simple fantome ale unui trecut impotmolit de fitze si impreSii. Suntem cunoscuti si credem ca la asta se reduce totul. Dar gresim. Ne vom da seama cand vom observa persoana respectiva, si cand o vom aprecia la adevarata valoare.
Masti stupide ce ne contopesc fiinta.
"Decat o viata intreaga sa simt lipsa ta
Mai bine o clipa sa te pot avea
Atatea amintiri, clipe nu pot uita
Sunt atat de confuza in camera mea
De ce ne-ndragostim apoi nu mai iubim
Si spunem adio fara sa gandim?
Atatea amintiri, clipe nu pot uita
Sunt atat de confuza in camera mea. "
