Si din nou mi-am demonstrate ca zicala “ ai grija ce iti
doresti ca s-ar putea sa ti se indeplineasca” este mai adevarata decat credeam.
Am ajuns aici. Mi s-a indeplinit visul. O parte din el. Si totusi ma simt
confuza. Caut in continuu ceva care sa ma aduca din nou la starea dinainte. Vreau
sa simt din nou fluturii zburand fara incetare prin stomac, vreau sa stiu ca
mai am multe de descoperit. Ca intr-un labirint in care oricat de mult ai merge
nu o sa gasesti iesirea. Fiindca asa e dat sa fie. Este facut sa te ameteasca,
sa te faca sa iti doresti mai mult si mai mult, sa alergi fara oprire, sa urlii
de disperare, cand nu mai poti, sa incepi sa radiezi cand gasesti un panou pe
care scrie mare “ esti pe drumul cel bun “ . Si din nou sa cazi, fiind istovit
de esec.
Acum totul este asa cum vroiam sa fie, si devine
plictisitor. Stiu totul despre tine, fluturii au incetat sa mai zboare, nu isi
mai gasesc rostul.
Am alergat prea mult timp, nu ma mai pot bucura de ce am
gasit la iesirea din labirint.
Sau totul e doar pe moment ?! Nici eu nu mai stiu, mintea imi joaca feste in
continuu, ma ameteste, si ma scoate din minti.
