joi, 29 octombrie 2009

Ratacire in trecut



As vrea sa imi scriu trecutul pe o foaie de hartie invechita, ingalbenita de timp. Dar de fiecare data sentimentul este mai puternic, o forta absurda ma trage inapoi, facandu-ma sa ma gandesc la prezent. Pana la urma traiesc in prezent. Nu mai conteaza trecutul. O cutie de amintiri uitate, intr-un pod ale carui scanduri suspina la fiecare pas, dorindu-si mai mult. Dorindu-si sa fie din nou o cale catre acea cutie, un covor rosu spre infinit. De ce trebuie sa ne ascundem trecutul intr-o cutie? De ce trebuie sa ne ascundem de trecut? Trecutul face parte inevitabil din noi.
Si totusi, cum as putea sa reflectez din nou asupra trecutului, cand nimic nu ma stimuleaza sa o fac. Cand nimic nu ma face fericit in acest absurd trecut. Traiesc in prezent, in prezent imi plang singuratatea, in prezent imi plang prietenii care au ajuns doar o aschie din acel trecut. In prezent sunt toti cei de care am nevoie pentru a trai, prezentul ma fascineaza. Prezentul este imprevizibil, nu ma lasa sa realizez ce se intampla cu mine. Sunt intr-un circuit continuu de idei, sentimente, trairi...
Tu faci parte din acest prezent. De ce as alege trecutul in favoarea prezentului?
Si totusi am obosit sa alerg aiurea in acest prezent. Sunt momente cand as vrea sa dispara toata porcaria asta de viata. Sa fiu singura intr-un loc in care sa nu stiu de nimeni, sa nu stie nimeni de mine, sa nu mai contez pentru nimeni, sa nu mai conteze nimeni pentru mine..... Ar fi plictisitor asa-i? Ma consolez cu gandul ca ar fi bine sa dispar un pic din viata unora, probabil nici nu mi-ar simti lipsa....
Dar, ma incurajeaza faptul ca mai am totusi la ce spera. In fata mi se deschide un viitor pe care voi avea mare grija cum mi-l construiesc, si cui ii dau ocazia sa-mi fie alaturi de acum inainte
!

joi, 15 octombrie 2009

Uite, ninge !


Uite, ninge ! Vezi? Fiecare fulg de nea mi-l imaginez desprinzandu-se fragil din tine. Din trupul tau efervescent, fara a lasa vreo urma. Si se asterne molcom peste fiecare gand negru al meu, transformandu-l in ceva neobisnuit, fantezist. Intr-o stare continua de bucurie, de melancolie. Poate doar din cauza ca iti apartine. Sigur ! Si sunt miliarde de bucatele stranii ce plutesc nestingherite de undeva de sus. Dar de unde vin? Unde esti? Unde te-ai ascuns? Sau poate si asta e un alt semn premeditar. Imi cad perpendicular pe sufletul inghetat, si culmea, ca o enigma, ma incalzesc. Ard, chiar. Par doar niste obsesii.Pana la urma sunt doar niste fulgi de zapada, care isi plang superficialitatea. Dar unii mai speciali. Pentru ca nu imi aduc un gust amar atunci cand ii asociez cu persoana ta. Imi dau speranta sa merg mai departe, sa trec peste tot. Esti tu nufarul meu de nea? Esti tu oare acea stralucire care imi da speranta sau totul este doar o aluzie, o fantezie a mintii mele. Cine esti tu, oare? Azi.

vineri, 9 octombrie 2009

Veritasaga - Multe



Asculta mai multe audio Muzica



Jhivago: Daca ma gandesc bine fata de ziua in care-am deschis ochii azi stiu putine

Am auzit ca ar fi raspunsuri in pahare pline
Si le-am golit, insa fara sa gasesc
ce mi-am dorit, dar m-am simtit bine
tre' sa recunosc, sunt un visator de felul meu
realitatea insa o cunosc si ma separ de ea mereu, caci atunci cand sunt in ea
nu mai sunt eu, dar o tin aproape
pana cand imi invelesc ochii in pleoape
si nu mai las visele sa scape si apoi
iar incepe, sunt nehotarat, nici fericit,
nici posomorat
traiesc intre doua hotare
pe un pod care se clatina si pierde scanduri
iar cand incerc sa-mi fac ordine in cap imi spun
Doamne, cate ganduri.. cate ganduri..
Necazuri vin din senin, atractii vin cu venin, solutii nu gasim develim si cand problemele se schimba revenim de unde am plecat
fara sa stim daca a contat efortul nostru de pana atunci, iar cand viata isi grabeste pasul tu fugi, in loc sa alergi
iar asul pe care-l tii in maneca e doar indiferenta ce stapaneste camera cand respiri fum de canepa...
Multe au fost, multe s-au dus, multe-au mai ramas de spus si-o sa le spun
nu trece o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun, incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun...
Multe au fost, multe s-au dus, multe-au mai ramas de spus si-o sa le spun
nu trece o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun, incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun...

Praetor: Au fost zile multe, mi-am zis: fa-i sa asculte, de frica de-a ma auzi, m-am ferit de strazi ca strazile sunt cenusii, ce nu stii te invata fara sa vrei si m-am mandrit caci mi-am pastrat culoarea, mi-am pazit, ingrijit si crescut inversunarea, pregatit pentru incrancenarea cu marea viata, marea hoata care ca marea val cu val te loveste si te invata cine esti si odata intuita lectia parca privesti cu greutate orice rautate a celor din jur

De multe ori injur dar imi trece, inca doi ani si vor fi zece de la primii fani si primele piese,primi bani dati pentru ore in studio, pentru un vis audio care incepe mereu cu "yo, yo yo yo yoou" si n-am timp de regrete, inca zambesc cu gandul la noptile bete, alea fara secrete si nici fete, oricat de mult le chemam la bairam si nu conta nimic, cantam.. inca o fac, nu pot sa nu cant, ziua de maine s-o descant si sunt multe inca de spus , zeul in mana cuvantul asta mi-a pus, mi-a dat multe rasarituri si un singur apus ca sa zambesc mai des, ca sa zambesc cu armele mele, noi povesti fie ca ele se nasc in bucuresti sau cine stie unde, ajung la tine prin unde sonore, chiar daca ia sute de zile sau ore, din viata pamantului eu cateva secunde traiesc asa ca aleg sa spun ce am de spus si sa zambesc...

Jhivago: Multe au fost, multe s-au dus, multe-au mai ramas de spus si-o sa le spun

nu trece o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun, incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun...

Am intrebari de pus, raspunsuri de dat, ganduri de ascuns, oameni de uitat, pe foaie randuri de pus de gand sa-mi rasplatesc parintii pentru efortul depus si nu stiu ce am cand ma blochez privind in ochii unei fete am doua maini stangi si ma simt lovit de doua drepte, am de urcat trepte, pete de sters , supradoze de stres, acelasi chin spus in alt vers, iar lumea are un alt mers , care mie'mi scapa, am nevoie de dragoste cum are desertul de apa, in mine port o epava.

Cateodata in priviri am otrava si furia ma face sa simt prin vene cum imi curge lava,.de multe ori mi-e frica, am senzatia ca totul pica si nu gasesc nici o solutie, imi inchid ochii si-mi spun: - Esecul nu intra in discutie! Am invatat ca uiti adevarul daca tot minti ca totul se reduce la ce simti, am gasit forta sa merg mai departe cand m-am gandit ca vom deveni din copii parinti si privesc in gol, la scoala fumez pe hol, ma fascineaza modul in care sa imprastie fumuul, convins ca duce undeva imi urmez drumul si mai am o problema, nu ma pot detasa, asta e.. am tot ce-am spus mai sus si e bine asa..
Multe au fost, multe s-au dus, multe-au mai ramas de spus si-o sa le spun
nu trece o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun, incerc sa nu-mi doresc sa ma razbun...
Multe au fost, multe s-au dus, multe-au mai ramas de spus si-o sa le spun
nu trece o zi fara sa am pretentia sa fiu mai bun, incerc sa nu-mï doresc sa ma razbun...

miercuri, 7 octombrie 2009


Iar l-am visat. Asa se stinge fiecare speranta. Cu un vis idiot, care nu face nimic altceva decat sa iti deschida in inima inca o rana, si sa te destepte ca el nu e pentru tine. Chiar daca tu esti fraiera care se gandeste mai mereu la el.


Alexa's photography.