marți, 31 august 2010

Why being a better person?


O viaţă întreagă, ne dozăm timpul citind reviste, articole care se intitulează sec : cum să fii un om mai bun? Ne călcăm pe orgoliu, făcând tot ce este posibil pentru a urma paşii precişi pentru a fi un om mai bun. Facem eforturi măreţe doar ca să ne facem iubiţi de cei din jur. Mergem săptămânal la biserică, facem acte de caritate, facem muncă în folosul comunităţii, ne ajutăm aproapele, toate astea pentru a mai urca un pic în ochii celor din jur.
Dar oare s-a întrebat cineva vreodată ce câştigi dacă eşti bun? Cu ce te alegi din toată alergătura asta? La finalul zilei, când în sfârşit poţi spune despre tine că ai mai evoluat un pic, te alegi cu o mizerabilă ilaritate din partea celor pentru care ai luptat. Şi îţi dai seama din comportamentul acesta insolent că nu merită, oricum nu le pasă. O faci pentru tine si atât. Dar ce rost are să te convingi pe tine că eşti un om mai bun, când ştii clar ce educaţie ai primit, şi ce suflet ai. În final totul e zadarnic.
Îţi vei da seama că este doar un capriciu, rupt dintr-un vis arzător de a fi o prezenţă agreabilă pentru cei de lângă tine. Cu timpul vei ajunge la concluzia că nu mai trebuie să dai doi bani pe ei, pe prietenii tăi care "îţi vor binele", te vor schimba, iar când au reuşit să îţi ataşeze noile caracteristici, devi "plictisitor", nici măcar nu mai contezi pentru ei.
Cum îi spuneam odata unui prieten : oricum odată şi odată toţi mă vor trăda.... . Da, aşa este, şi o să ajungi şi tu cât de curând la aceeaşi concluzie.
Poate sunt din nou sarcastică , sau mult prea ireverenţioasă, şi mă abat de la subiect, dar pur şi simplu m-am săturat de orgolioşii de suprafaţă. Nu dragii mei, nu sunteţi orgolioşi. Dacă aţi fi cu adevărat, nu v-aţi înşela scumpul vostru orgoliu de atâtea ori, făcând atâtea lucruri puerile. Nu vă mai ajung prietenii? Nu mai fiţi avizi dragilor, nu înseamnă că îi veţi avea pe vecie.
Aşa că la ce e bine să fi un om mai bun? Fi cum ai fost obişnuit să fi, fără nicio modificare.




"Şi am aflat că nu e prea rău să nu fi om. Să fi prea om e crima. " (VeritaSaga)

sâmbătă, 28 august 2010

Confused...


(multumesc pt melodie)


Altă perioadă în care sunt prea confuză, nu mai ştiu clar ce simt pentru persoanele de "langa mine". O fărâmă din suflet îmi urlă felonic în ureche că îşi vrea viaţa dinainte, alta mă trage inconştientă către el, alta îmi aduce aminte că ei sunt tot ce mi-a rămas, alta, atât de insignifiantă, îmi spune că viitorul este al meu. :)))), ce comice! Frateee, ce-s aici? Am şi eu un punct de vedere, am şi eu o coloană vertebrală ca să pot lua o decizie. Nu e nevoie să îţi baţi joc de mine, suflet idiot. Merg înainte, mă împiedic, cad, mă lovesc... Continui, nu voi mai conta pe tine, suflete. Ce dacă, orice şut în fund, e un pas înainte, voi învăţa din greşeli, da, asta voi face.
Voi lupa atât cât îmi va sta în putere să distrug fiecare bucăţică contopitoare din suflet, şi zidul acela de neputinţă si insensibilitate care l-a format între noi.
Nu îmi e frică de nimic, am căzut de atâtea ori. Şi m-am ridicat, si sunt bine, încă sunt bine :). Şi voi mai fi!