duminică, 14 noiembrie 2010

Cross over.


Like a good friend said : " Why when we fall in love with someone, this person is either your best friend, and nothing more, or is not the right person for you?"



Oamenii vin, pleacă, se întorc sau nu se mai întorc niciodata. Intră în viaţa ta, îşi lasă amprenta, care de multe ori e un gol imens, şi se fac nevăzuţi. De aceea mereu îţi este frică să te ataşezi de oameni fiindcă te îngrozeşte gândul că şi aceştia vor pleca, la fel ca de fiecare dată.
Nu îmi place să mă repet, însă o voi face-o. Poate e din cauza orgoliului. Tatonează întâi terenul, din umbră, iar abia apoi acţionează. Se consideră infailibili, însă când sunt puşi să dea explicaţii, au un discurs sacadat, care le descoperă de cele mai multe ori intenţiile. Declamă cavernuos că nu le pasă, şi încearcă să tachineze persoana cu care poartă dialogul.
Oare această trudă prostească pentru orgoliu este un test pentru celălalt suflet, să îi verifice loialitatea? Însă răspunsul nu apare de nicăieri, se pierde în atmosferă, de parcă nici nu ar avea dreptul să existe,. De parcă nu a-i avea dreptul să îl afli.
Dar nu bagi nimic de seamă. Ştergi totul înainte să fi auzit sau observat ceva. Eşti sigur pe instinctele tale, şi ai încredere că nici de data asta nu vei greşi. La final, tot ca tine va fi!.



2 comentarii:

  1. stii...cred ca pana la urma nu are nimeni niciun drept sa vina, sa-ti intoarca lumea pe dos[intr-un sens bun..] iar cand se plictiseste sa-si ia jucariile si sa plece... atat.. niciun cuvant, doar un "imi pare rau" nenorocit care chiar nu inseamna nimic... nu e un joc in care lumea intra si iese dupa bunul plac... atunci cand intri intr-un "noi" trebuie sa te gandesti ca.. e vorba de doi, nu de unul...

    RăspundețiȘtergere