vineri, 28 iunie 2013

Între raţionament şi confuzie

De ceva timp ma tot chinuie un gand, un nume, un chip. Imi apare in vis, ma invaluie cu fericire, cu jocuri nastrusnice, ca mai apoi sa imi arunce o perdea de nefericire, plecand din vis brusc, ca si cand ar fi vrut sa imi zica ca mi-a ajuns si ca nu trebuie sa descopar mai mult din poveste, restul povestii ramane sa o traiesc in realitate.
Intotdeauna imi zambeste, cu zambetul lui siret si molipsitor, ma ia de mana si ma duce in abisuri, in locuri unde nu ar trebui sa imi pese de nimeni si nimic, ma ia in bratele lui puternice si ma face sa ma simt invincibila.
Ma trezesc cu un gust amar, dezamagita ca iar mi-a jucat feste gandul, ca iar s-a jucat cu visele mele, si ca niciodata nu pot sa imi dau seama si sa ma trezesc inainte ca magia sa ma copleseasca.
Apoi incep sa cuget, sa gandesc si sa ajung la aceeasi concluzie ca de fiecare data, sa imi sterg sudoarea de pe frunte, si sa incep sa ma bucur ca a fost doar un vis.

"Barbatii care poposesc mai putin in viata unei femei par a avea mai multe calitati decit cei langa care ne trezim zilnic, ne bem cafeaua, ne spalam pe dinti, plangem sau ne bucuram.
 [...]
 Barbatul tau e ideal pentru ca ti-a venit in intimpinare cu tot ce a cerut sufletul tau.
Barbatul tau ti-a iesit in cale cu piinea si sarea vietii, imbratisarea lui are exact forma zimbetului tau, iar in ochii lui se vede norocul tau de a te fi intalnit.
Lui nu trebuie sa-i ceri nimic, pentru ca-ti da totul.
Pe el nu trebuie sa-l minti cu nimic, pentru ca intelege orice.
Langa el nu ti-e frica de nimeni, pentru ca esti cel mai de pret bun al lui si nu va risca nimic ca sa te piarda."  Mihaela Radulescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu