Memorii !

Integritate? Nu. Uniune? Nu, nu cred. Colegialitate? Ar fi trebuit, dar nu mai e demult. Atunci? De ce ma aflu eu la ora asta, in locul asta? Ca sa imi fac rau? Ca sa imi vad prietenii ducandu-se pe valurile maretiei si popularitatii? Dar oare la ce ajuta sa fi popular? POPULAR, hmm…ce bine suna, dar la ce foloseste? Doar sa stii ca esti cunoscut de o gramada de oameni, pe care, in mare parte nici nu ii cunosti, nici nu-i bagi in seama. Dar tu esti popular !
Sa ajung intr-un spatiu in care toata lumea se poarta ciudat in jurul tau. Si tu te porti ciudat. Si totusi, te intrebi De ce? Da. Pentru ca am uitat ca mai exista si alte persoane in jurul nostru. Nu numai cele cu care ai stat trei luni de zile, ti-ai plans suferintele pe umerii lor. Mai sunt si altii. Care chiar asteptau de la tine un pic mai mult decat un simplu Servus, si si ala zis cu regret. Si la un momentdat ne intrebam : Oare de ce m-a uitat? Nu stim. Nu vedem nimic. O ceata ni se aseaza peste ochi. Si doar lumea din jur ne cataloga ca fiind 'sensibili' …
Dar oare, totusi eu de ce am venit azi aici? Ca sa imi revad colegii? Ca sa imi cunosc colegii noi? Nu. Nu de asta am venit. Am venit sa te vad. Imi era pur si simplu dor de tine. Nu stii asta. Nu ai stiut-o niciodata. Si poate nici nu o vei stii. La cat suntem de sensibili… Ma simteam un simplu martor, nu un participant la toata nebunia asta, de parca locul meu nu era acela, desi totusi…era,
Nu stiam cum sa plang. Nu nu puteam decat sa privesc cu ochi goi. Gata. M-am saturat sa imi pierd noptile gandindu-ma cum sa imi fie bine, si sa iti fie si tie bine, ca apoi sa alunec pe margine abisului� de care ma agatasem in mintea mea. Ma intreb: oare chiar merita atata efort? Atata trunda prosteasca, pentru un nimic?
Dar ne exteriorizam, plangem, tipam, cantam, doar pentru a uita de acel nimic.Poate si tu obisnuiesti in sinea ta sa te exteriorizezi cumva.