joi, 29 octombrie 2009

Ratacire in trecut



As vrea sa imi scriu trecutul pe o foaie de hartie invechita, ingalbenita de timp. Dar de fiecare data sentimentul este mai puternic, o forta absurda ma trage inapoi, facandu-ma sa ma gandesc la prezent. Pana la urma traiesc in prezent. Nu mai conteaza trecutul. O cutie de amintiri uitate, intr-un pod ale carui scanduri suspina la fiecare pas, dorindu-si mai mult. Dorindu-si sa fie din nou o cale catre acea cutie, un covor rosu spre infinit. De ce trebuie sa ne ascundem trecutul intr-o cutie? De ce trebuie sa ne ascundem de trecut? Trecutul face parte inevitabil din noi.
Si totusi, cum as putea sa reflectez din nou asupra trecutului, cand nimic nu ma stimuleaza sa o fac. Cand nimic nu ma face fericit in acest absurd trecut. Traiesc in prezent, in prezent imi plang singuratatea, in prezent imi plang prietenii care au ajuns doar o aschie din acel trecut. In prezent sunt toti cei de care am nevoie pentru a trai, prezentul ma fascineaza. Prezentul este imprevizibil, nu ma lasa sa realizez ce se intampla cu mine. Sunt intr-un circuit continuu de idei, sentimente, trairi...
Tu faci parte din acest prezent. De ce as alege trecutul in favoarea prezentului?
Si totusi am obosit sa alerg aiurea in acest prezent. Sunt momente cand as vrea sa dispara toata porcaria asta de viata. Sa fiu singura intr-un loc in care sa nu stiu de nimeni, sa nu stie nimeni de mine, sa nu mai contez pentru nimeni, sa nu mai conteze nimeni pentru mine..... Ar fi plictisitor asa-i? Ma consolez cu gandul ca ar fi bine sa dispar un pic din viata unora, probabil nici nu mi-ar simti lipsa....
Dar, ma incurajeaza faptul ca mai am totusi la ce spera. In fata mi se deschide un viitor pe care voi avea mare grija cum mi-l construiesc, si cui ii dau ocazia sa-mi fie alaturi de acum inainte
!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu