Uite, ninge ! Vezi? Fiecare fulg de nea mi-l imaginez desprinzandu-se fragil din tine. Din trupul tau efervescent, fara a lasa vreo urma. Si se asterne molcom peste fiecare gand negru al meu, transformandu-l in ceva neobisnuit, fantezist. Intr-o stare continua de bucurie, de melancolie. Poate doar din cauza ca iti apartine. Sigur ! Si sunt miliarde de bucatele stranii ce plutesc nestingherite de undeva de sus. Dar de unde vin? Unde esti? Unde te-ai ascuns? Sau poate si asta e un alt semn premeditar. Imi cad perpendicular pe sufletul inghetat, si culmea, ca o enigma, ma incalzesc. Ard, chiar. Par doar niste obsesii.Pana la urma sunt doar niste fulgi de zapada, care isi plang superficialitatea. Dar unii mai speciali. Pentru ca nu imi aduc un gust amar atunci cand ii asociez cu persoana ta. Imi dau speranta sa merg mai departe, sa trec peste tot. Esti tu nufarul meu de nea? Esti tu oare acea stralucire care imi da speranta sau totul este doar o aluzie, o fantezie a mintii mele. Cine esti tu, oare? Azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu