Sunt momente in care simt o dorinta arzatoare in mine de a strange pe cineva in brate, incat as face orice pentru a ajunge la acea persoana. Dar este imposibil. Intotdeauna indiferenta acelora este mai mare decat simpla mea dorinta, iar aceasta pierde, ca intr-un razboi fara victime, singura victima fiind sufletul meu care capata cate o cicatrice la fiecare spate intors. Nu e nevoie sa va aparati intorcandu-va spatele. Invatati sa acceptati pe oricine in abisul vostru. Uneori simt nevoia sa stiu ca exista o mana in urma mea de care as putea sa ma prind la fiecare lupta pierduta cu sufletul.
" So if you ever seem to lose your way, don't have no fear, hold my hand, I'll be there girl, you know I care girl"
Dar intotdeauna aceasta mana intarzie sa apara si ma trezesc cazuta la pamant, fara speranta, cufundata in ganduri.
poza asta..sa`i fie rusine ca se ia asa de tine dintr-o prostie :)
RăspundețiȘtergeresa stii ca eu nu sunt suparata. o sa isi dea seama mai tarziu de tot ce face :)
RăspundețiȘtergere