sâmbătă, 8 mai 2010

Cecelia Ahern - PRIETENUL NEVAZUT


"Când scapi pe jos un pahar sau o farfurie, faci un zgomot specific. Când se sparge o fereastră, se rupe piciorul unei mese, sau cade un tablou de pe perete, iarăşi se produce un zgomot. Dar când ţi se frânge inima ... e tăcere. Ai crede că un lucru atât de important ar trebui să producă cel mai mare zgomot din lume, sau măcar să fie un fel de ceremonie, cu talgere lovindu-se, sau sunet de clopoţei. Dar e tăcere, şi aproape că ai vrea să auzi un zgomot care să te distragă de la suferinţă. Dacă e vorba de zgomot, e ceva intern. E un ţipăt pe care nu îl aude nimeni in afară de tine. Un ţipăt atât de puternic încât te dor urechile si capul. Se zvârcoleşte în capul tău ca un rechin alb capturat de mare[...] mugeşte ca un prizonier al propriilor emoţii. Dar aşa e cu iubirea-nimeni nu e de piatră. E sălbatică, e brutală, ca o ramă deschisă, expusă mării sărate, dar cănd se frânge-tăcere. Ţipi în interiorul tău, nimeni nu te poate auzi."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu