marți, 15 iunie 2010

Un strop de vara in ochii mei






Pfff, varaaa asta :)). Soarele deja mi-a sucit minţile şi îmi umblă fără încetare prin venele amorţite. Nu-mi dă pace, vrea să mă aducă lângă el. Să îi pot privii pe cei de jos cum îşi cântă bucuria. Deja m-am împrietenit cu el. Mergem ţinându-ne de mână pe bolta cerului. Ce chestie, nu ma arde mâna lui de jar, e doar puţin caldă, doar atât cât sa îmi facă inima din nou să bată. Mă ţine strâns de mână încât simt că nu voi cădea de aici de sus. Îmi construieşte curcubee cu fiecare surâs. Sunt fericită, da, sunt in sfârsit deasupra voastră, nemernicilor :)). Şi aici voi rămâne mult timp de acum înainte. E bine aici, cerul e senin tot timpul, şi văd numai feţe zâmbitoare. Aud chicoteli la fiecare colţ, mă rog, după fiecare nor. Ce nebunie, nu există colţuri aici în aer, că nu sunt clădiri. Norii ne primesc in braţele lor pufoase.
Prietenul meu cel nou îmi aruncă câte o rază ca să mă răsfeţe. E vară în sfârşit. Cerul atât de albastru se oglindeşte în ochii mei limpezi. Parcă ar vrea să îmi fie şi el prieten. Hmm, da, o să ne înţelegem bine. Ce poate fi mai frumos decât o viaţa în paradis, înconjurată de doi prieteni ca Cerul şi Soarele. Cerul se joacă in părul meu, iar Soarele mă prinde de mâini ridicându-mă, astfel încât să pot zbura.
Gata, sunt ai mei. Nu îi voi mai lăsa să scape din mâinile mele.
V-am adus vara pentru totdeauna. Asta numai ca să nu vă mai văd feţele alea plictisite. E vară, oamenilor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu