marți, 31 august 2010

Why being a better person?


O viaţă întreagă, ne dozăm timpul citind reviste, articole care se intitulează sec : cum să fii un om mai bun? Ne călcăm pe orgoliu, făcând tot ce este posibil pentru a urma paşii precişi pentru a fi un om mai bun. Facem eforturi măreţe doar ca să ne facem iubiţi de cei din jur. Mergem săptămânal la biserică, facem acte de caritate, facem muncă în folosul comunităţii, ne ajutăm aproapele, toate astea pentru a mai urca un pic în ochii celor din jur.
Dar oare s-a întrebat cineva vreodată ce câştigi dacă eşti bun? Cu ce te alegi din toată alergătura asta? La finalul zilei, când în sfârşit poţi spune despre tine că ai mai evoluat un pic, te alegi cu o mizerabilă ilaritate din partea celor pentru care ai luptat. Şi îţi dai seama din comportamentul acesta insolent că nu merită, oricum nu le pasă. O faci pentru tine si atât. Dar ce rost are să te convingi pe tine că eşti un om mai bun, când ştii clar ce educaţie ai primit, şi ce suflet ai. În final totul e zadarnic.
Îţi vei da seama că este doar un capriciu, rupt dintr-un vis arzător de a fi o prezenţă agreabilă pentru cei de lângă tine. Cu timpul vei ajunge la concluzia că nu mai trebuie să dai doi bani pe ei, pe prietenii tăi care "îţi vor binele", te vor schimba, iar când au reuşit să îţi ataşeze noile caracteristici, devi "plictisitor", nici măcar nu mai contezi pentru ei.
Cum îi spuneam odata unui prieten : oricum odată şi odată toţi mă vor trăda.... . Da, aşa este, şi o să ajungi şi tu cât de curând la aceeaşi concluzie.
Poate sunt din nou sarcastică , sau mult prea ireverenţioasă, şi mă abat de la subiect, dar pur şi simplu m-am săturat de orgolioşii de suprafaţă. Nu dragii mei, nu sunteţi orgolioşi. Dacă aţi fi cu adevărat, nu v-aţi înşela scumpul vostru orgoliu de atâtea ori, făcând atâtea lucruri puerile. Nu vă mai ajung prietenii? Nu mai fiţi avizi dragilor, nu înseamnă că îi veţi avea pe vecie.
Aşa că la ce e bine să fi un om mai bun? Fi cum ai fost obişnuit să fi, fără nicio modificare.




"Şi am aflat că nu e prea rău să nu fi om. Să fi prea om e crima. " (VeritaSaga)

3 comentarii:

  1. Eu ma bucur sa fac toate aceste lucruri pentru ca-mi face mie bine. Ma simt mult mai bine cand termin de facut un lucru de acest gen... Sunt mai impacat cu mine insumi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Oricat de mult ai incerca sa ramai acelasi pe parcursul anilor nu poti.E imposibil.Te schimbi.E normal sa te schimbi.Te schimba ceea ce ti se intampla zi de zi,te schimba persoanele pe care le intalnesti in drumul tau(chiar si involuntar),te schimba mediul,te schimba anturajul,te schimba societatea,te schimbi chiar si tu pentru ca realizezi ca ai ajuns intr'un punct mort in care ai nevoie de o schimbare,ai nevoie sa faci curat in tine si sa redecorezi si totusi acest ultim factor al schimbarii,din punctul meu de vedere,este cel mai nesemnificativ pentru ca vrem sau nu sa acceptam ne schimbam datorita factorilor externi,pentru ca vrem sa acceptam sau nu cu totii vrem la un moment dat sa fim acceptati,sa placem,sa facem parte dintr'un grup social.Avem nevoie de socializare si socializarea ne schimba,vrem sau nu.
    De acord cu tine ca persoanele care fac orice ca sa fie acceptate si renunta la ele pentru a face pe plac altora sunt niste persoane lipsite de caracter,personalitate,identitate sau cum vrei tu sa spui,dar cu totii ne schimbam si asta nu ne face fara personalitate.
    Un gest altruist il faci pentru ca asta simti ca este bine sa faci nu pentru ca "da bine" pentru ca atunci este un gest pur egoist.

    RăspundețiȘtergere