Vise inghetate!

Monoton! Da. Asta ar fi cuvantul potrivit ce ar putea descrie viata ei in acest moment. Doar pentru ca iubeste. Iubeste si atat. De multe ori se intreba: "oare am sa iubesc vreodata?". Dupa 8 luni si-a dat seama ca-l iubeste. Simtea ca era puternica, ca putea avea tot ce isi dorea. Doar privindu-l!
Desi acea zi de toamna, umeda si inchisa nu promitea nimic, o minune a facut ca in fata ei sa apara o persoana. O fiinta parca smulsa din mainile Raiului, cu un zambet sarmant pe chipul usor creol, ii trecu prin fata, atragandu-i privirea. Din acel moment, ceva straniu se intamplase cu fata fricoasa si naiva de pana atunci. Isi dorea sa il revada. Alerga disperata pe coridoarele intunecate, care inca miroseau a niste beciuri parasite, gata sa o inghita in abisul fericirii. Spera sa-l gaseasca. Alerga in gol, fara a-si da seama de locul exact unde voia sa ajunga. Gandul ii schita o singura imagine, imaginea lui.
S-a asezat bucuroasa in fata calculatorului, a tastat ID-ul lui, si miracolul avea sa inceapa. Totul mergea perfect. Discutii tot mai complexe se dezbateau in micul monitor. Chipul lui cald, usor brunet, ii zbura prin pelicula din fata ochilor.
Sufletul ii dicta ca mai castigase un prieten cu care putea sta, putea rade, putea vorbi tot ce le trecea prin minte, putea avea un sprijin moral ( macar ).
Dar au aparut "prietenii". Si-a dat seama in sfarsit ce inseamna sa ai prieteni adevarati si ce inseamna sa ai pe langa tine doar niste pantere inseatate de a iesi in evidenta si de a profita de pe urma bunatatii ei. Atunci a aflat ca nu e prea rau sa nu fie om, sa fie prea om era crima.
Ei au intors acel baiat cu chip de inger impotriva sa, el incepuse sa-i vorbeasca urat, sau chiar sa nu ii mai vorbeasca deloc.
Si uite-asa a picurat un pic de negu in esenta sa pentru ca ceilalti nu dadeau doi bani pe decenta sa. Si-aunci si-a spus ca nu mai e nimic sfant in lume, se pierdea printre ace, fumuri si glume.
Acesti prieteni i-au spart infinitul. I-au furat tot ce avea mai scump pe lume: fericirea, pe el. Cu timpul incepuse sa se schimbe. Cineva parca ii sorbise tot ce avea mai bun in el. Ii sadise resentimente in inima. Un ocean de sentimente o napustise : agonie, ura, vise spulberate. Simtea ca pamantul ii zbura de sub picioare si ca se prabusea intr-o prapastie fara fund, fara nicio cale de intoarcere. Vazuse in minte o linie de intuneric avansand spre ea, fantoma unui cosmar pe jumatate uitat. Nu le mai putea vedea sclipirea din ochi, era prea rapusa de rautatea ce tocmai o atacase.
Dar un gol enorm i-a ramas in suflet. Simtea insa sa era plina de iubire pe care nu o mai putea impartasi nimanui. Era predestinata acelui baiat. Lui si numai lui.